BluePink XHost

Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Ritualuri augurale si de divinatie în obiceiurile de primavara (luna martie).

            Considerat în conceptia populara anotimp de trecere între cele doua mari extreme, iarna si vare, anotimpul primaverii a însemnat, pâna la reforma calendarului roman, din anul 153 î.e.n., începutul de An nou, medierea între perioada întunericului si a mortii (iarna) si perioada fertilitatii si a vietii (vara). Calendaristic, perioada dintre cele solstitii, itersectata de echinoctiul de primavara, se caracterizeaza, în viziunea populara, printr-o serie întreaga de rituri si practici magice de purificare, de augurare si de divinatie pentru înnoirea timpului, pentru existenta umana si desfasurarea ei sub auspicii benefice, de sanatate si belsug în roadele verii. În gândirea populara “orice început, fie viata, an, treaba, drum, calatorie… adica de trecere sau schimbare a unei stari la alta… reprezinta o perioada de criza în care lupta dintre fortele raului si binelui este inevitabila”.

            Augurii erau numiti la romani preotii special desemnati a face lustrarile (curatirile, purificarile, lat. lustratio) si împacarile cu divinitatea prin rugaciunile lor în “auguraculum” pe muntele Capitoliu, observarea semnelor si prevestirea viitorului dupa zborul, cântecul sau maruntaiele pasarilor, fiind ocupatia lor principala. Aveau cultul apei si tot ei sfinteau pe preoti prin ritul “inauguratio”. A fi de bun augur însemna a fi semn bun, caci dupa credintele romanilor, la orice lucru, fiinta sau actiune conteaza mult ca începutul sa fie bun. Aceste practici magice augurale erau, în acelasi timp, si de divinatie, caci se ghicea viitorul dupa aceste semne, dar prevestirea se facea , evident, în scopuri benefice. Primul calendar al romanilor a fost lunar. Cultul lunar, specific comunitatilor agrare neolitice, si cultul solar, specific comunitatilor pastorale indo-europene, atestat în spatiu; carpato-ponto-danubian, înca din neolitic, s-au suprapus aproape perfect peste fenomene astronomice tipice anotimpului. Calendarul popular de primavara debuteaza cu Baba Dochia si zilele ei (9 sau 12) de la începutul lunii martie, peste care s-a suprapus sarbatoarea crestina Evdochia. Baba Dochia era în conceptia arhaica celebrata ca divinitate materna, agrara si lunara. Luna însasi ca zeitate avea o semnificatie malefica, fiind prototipul femeii capricioase care patrona noaptea, iarna si frigul, spre deosebire de Soare, zeitatea paterna, întelegatoare, patreonul zilei, verii si al vietii. Zilele babei semnificau lupta dintre fortele întunericului si ale luminii, între noapte si zi si erau în corelatie cu ziua ursului, de la începutul lunii februarie, despre care traditia populara din Bucovina spune ca se întâlneste vara cu iarna si se iau la lupta “vara spune ca de-amu iarna sa se duca ca vine ea, dar iarna nu se da batuta si se lupta”. Despre Baba Dochia traditia populara spune ca “a pus ramasag cu omatul si cu frigul ca ea-i mai voinica decât ei. Frigul se întarâta, baba îsi puse cele noua cojoace si frigul n-a avut ce-i face. Începu sa ninga, baba-si întoarse un cojoc pe dos si tot ea fu cea mai tare. Dadu un frig tare. Baba îsi puse cojoacele. Incepu sa ninga, apoi se facu ger mare, Baba îsi lepada cojocul. Tot asa cu fiecare pâna ramase în pielea goala si împietri. Acestea sunt zilele babei”, Tepu, Tecuci. “Baba Dochia e îmbracata cu 12 cojoace, în fiecare zi lepadând câte unul, vremea se tot schimba” (idem). Dintr-o comuna învecinata cu Tepu, Tecucu, comuna Gohor, am cules o interesanta legenda a babei dochia în care apare motivul oii nazdravane care anunta nenorocirea (A.F.M.B.). Legenda aceasta este în acelasi timp o ilustrare a suprapunerii celor doua culte fiundamentale, lunar si solar. Socotite periculoase, zilele babei Dochia prilejuiau efectuarea unor rituri de divinatie privind mersul timpului si soarta omului: “Cum va fi în ziua Dochiei (1 Mart) asa va fi si vara. Daca în zilele babei Dochia ninge si-i furtuna, atunci se zice ca ea leapada un cojoc. Zilele ei se numesc cojoace” (Straja, Bucovina). “Flacaii îsi aleg, prin februar, o zi a babei si cum va fi ziua asa va fi nevasta lui: urâta, frumoasa” (Tepu, Tecuci). “La zi întâi martie se ursesc prieteni si rude, cele noua babe, câte una de persoana, numindu-si zilele în care sa fie fiecare ursit si cum va fi timpul (luminos, noros sau posomorât) în ziua unui ursit, asa cum îi va fi si inima tot anul (Idem).

            La 9 Martie (Mucenicii, Macinicii) se savârseau acte de purificare: “La Mucenici sa te afumi, sa dai ocol casei cu treanta aprinsa ca e buna de muscatura de sarpe. Vâlcea” (Idem..); “În ziua de Mucenici se face focul în curte din gunoiul maturat si sar peste el toti ai casei de 3 ori ca sa nu aiba vara purici” (Id. ..). Si astazi în Moldova, în martie, se scutura hainele, se întorc pe dos si se scot afara zicând: “Martie în casa, puricii afara (Id...). Si la Mucenici se putea ghici rodnicia anului: “Când Sfintii (9 Mart) gasesc pamântul acoperit cu omat, anul va fi bun.” Brosteni, Suceava (A.F.M.B.). În ziua de Mucenici se da cu maiul în pamânt ca sa iasa caldura, Ciulnita Ialomita.

            La 17 Martie se sarbatoresc Alexiile. Alexie omul lui Dumnezeu sau Alexe Boj, socotit patronul gânganiilor”descuie pamântul si-i da caldura de ies toate jiganiile dintr-însul” (Idem). “Spre Alexi Boji, omul lui Dumnezeu, când ies juvinile din pamânt (17 Martie) se ia o catuie, se pune jar, se pune peste ei tamâie, se împrejura casa clantanind din cleste”, Brosteni, Suceava. “Înspre seara Sf. Alexie se leaga foafecele cu ata pentru ca gurile jivinelor (serpi, helgi etc) sa fie întreg anul legate, ca ele sa nu se atinga de vite. Se afuma împrejurul casei cu o petica, cu busuioc si ceva lâna taiata din cojoc”, Staja, Suceava. “Sf. Alexie cu bojiile (17 Mart) se tine pentru ca atunci ies toate juvunile si ca ele sa nu muste vitele. Se matura ograzile si livezile si gunoiul se arunca departe de casa, ca sa nu se apropie nici o jivina de ea. În acea zi nu e bine a umbla cu pieptenele”, Straja, Bucovina(Idem). “În ziua de Alexi Boji nu se zice serpe ca vezi serpi multi, ci se zice peste”, Jud. Suceava (Ibidem).

            În viziunea populara se mai credea ca animalele si pasarile pot prevesti, de asemenea, timpul si soarta omului. Dintre pasarile oracolare, cucul putea prevesti noroc, sanatate, boala, moarte, casatorie. De aceea sarbatoarea Blagovstenie, Buna Vestire (25 martie), mai este numita si ziua cucului. Era socotita ziua când începe sa cânte cucul primavara. Cucul este personificat în credinta populara într-un baiat care a avut un frate Petru sau Ion. Cucu adevarat a murit, iar cel ce-l cauta strigând “Cucu” e fratele sau care l-a pierdut. “Când cânta cucul si noaptea va fi un an bun”, Brosteni, Suceava (Ibidem). Locul de unde se aude prima data cântatul cucului are legatura cu viata omului: “Daca vede cineva primavara cucul pe un pom verde, se crede ca acela întreg anul va fi sanatos. Daca-l vede pe creanga uscata, se zice ca intreg anul va boli. Daca-l vede pe pamânt, se tine semn ca acolo, în acel an, va avea multe griji si nevoi”, Bucovina. Legatura tainica între cântatul cucului si viata omului, resimtita ca o împlinire a destinului, se exprima prin urmatoarele versuri rituale:

                                    “Na cucule, banul

                                      Ca ti-am împlinit anul”

            De altfel, unul dintre cele mai teribile blesteme populare exprima aceeasi conceptie “n-ai mai auzi cucul cântând!”. Credinta “Când ti-a cânta cucul în fata, are sa-ti mearga bine tot anul” este atestata la Tatarusi –Suceava, Stânca-Iasi, în Bucovina si de Elena Sevastos în Calatorii prin Tara Româneasca. La fel “Când îti cânta cucul în dreapta îti merge bine”, jud. Suceava, Covurlui, Bucovina. Semne rele: când îti cânta în spate, în stânga, aproape de casa. Legatura dintre cuc si soarta omului se reflecta si în interdictia de a omorâ cucul, pentru a nu stârni nenorociri” “sa nu pusti cuc ca moare cineva din familie, ori îti piere vreo vita”, Holda, Suceava. (Ibidem). “Când omori un cuc îti mor parintii”, Ganesti, Suceava (Ibidem). Cucul poate influenta norocul omului: “daca porti la sân creanga pe care cânta cucul întâi” (Catene, Dolj). “Creanga pe care a cântat cucu se pune în lautoarea fetelor, ca sa fie dragalase la lume, cum îi si cucu de dragalas”, jud. Suceava (Ibidem). Vrajitoarele faceau vraji de dragoste cu cap de cuc, iar cine purta la el cap de cuc, avea, trecere la toti (ibidem).

            Lupta dintre fortele raului si ale binelui, între întuneric si lumina, care se da în aceasta luna de trecere, se exprima, în conceptia populara, si prin opozitia alb – negru: “De vei vedea întâi primavara miel alb, tot anul vei avea inima buna, de vei vedea negru, inima îti va fi neagra, Perieni, Tutova, Covurlui, Vascani, Suceava, Tepu, Tecuci (Ibidem).

            În cursul lunii martie, tot ca acte de purificare si augurale, se consumau sarbatorile la populare din cadrul acestei luni si alimente rituale: coliva, ciolaci (mucenici), covasa sau covarsa (din faina de grâu si porumb).

            Toate acestea pregateau omul pentru marea sarbatoare de înnoire si de trecere, Sfintele Pasti (care în aramaica însemna trecere), iar în conceptia populara, îmbinare perfecta de rituri si cultice, însemna trecerea omului de la moarte la viata, de la pacat la iertare, de la moartea ritualica la o a doua nastere, spirituala.                                                                                                                        Prof. Viorica Gogu